. . .

In noaptea asta il iubesc mai mult ca niciodata. E ciudat, da, ciudat, al naibii de ciudat.

Intr-o zi a trantit usa..

Incepuse sa n'o mai iubeasca. El devenea rece la tot ce zicea ea. Se intelege ca se prefacea ca o iubeste, doar era actor, nu ii era greu. Interpretase el roluri si mai grele, asta era un fleac. Ea era micuta, ochii erau mari si albastri, par aproape blond, gura draguta si firava. Nu s'ar fi gandit niciodata ca el n'ar mai iubi'o, in fond cum sa n'o mai iubeasca?! Nici nu se gandea.



Se trezeau dimineata, el o saruta repede si pleca. Ea inca tanjea dupa atingerile lui, dar el uitase de mult sa o mai iubeasca cu adevarat. Ea ramanea acasa, uneori mai iesea cu o prietena mai veche din anu' 3 sa bea o cafea, alteori se mai ducea la cumparaturi. Ura sa faca treburi marunte, treburi de casa. Dar se linistea gandidu'se ca ''sunt femeie, asta fac toate femeile, n'am ce sa fac''. Ar fi vrut si ea ca multa lume sa plece din orasu' asta infect, sa stea la mare, dupa la munte, sa mearga, sa calatoreasca, sa uite de griji si probleme. Dar ca aproape la fel de multa lume doar visa, gandindu'se ca nu poate face nimic. Se imbraca cum ii venea, deschidea dulapul, asorta ceva cu blugii si asta era. Niciodata nu le intelesese pe fetele alea care stateau ore in sir in fata oglinzii sa se imbrace si sa se macheze. Nici nu vroia sa le inteleaga. Era atat de diferita si poate atat de comuna. Terminase jurnalismul.


El pleca la facultate. Era la medicina, motiv pt care se intelege de ce ea terminase studiile si statea acasa Cand era mai mic vroia sa se faca actor, deja facuse cateva cursuri, dar medicina era mai..''banoasa''. El un pusti de bani gata candva. Acum se cam potolise, iar ai lui nu'i mai dadeau atatia bani ca deh ''e mare, sa munceasca'', dar nu se indurau sa nu ii lase macar 3 mii de euro lunar. Aveau multi bani, iar pt el 3 mii de euro, acum poate ca insemnau ceva, dar acum vreo 4 ani, erau maruntisi. Dar 3 mii de euro erau de ajuns ca ea sa stea acasa si sa ma scrie, plus ca ea primea la fiecare articol scris 150 de euro. Traiau bine. N'aveau probleme. Dar el inca ramasese cu cateva fite de acum cativa ani. In liceu era mare sportiv, toate fetele stateau dupa el. Asta pana intr'a 12 cand s'a apucat serios de invatat, a inceput sa ii placa si a renuntat la visu' lui de a deveni fotbalist, gandindu'se ce bine ar fi sa fie doctor. Avea prieteni destui, cu care ea nu se prea intelegea, dar ce conta, erau prietenii lui.

Se cunoscusera la petrecerea unui prieten comun. Erau impreuna de 1 an jumate. Ea nu il prea iubise la inceput, dar cand a inceput sa o faca nu s'a mai oprit. El o iubise pana acum vreo o luna. Vedea in ea fata pe care o iubise si acum ar fi vrut sa dispara total din viata lui. Dar nu stia cum sa faca asta. Ea inca il iubea.

Trecusera prin multe impreuna. Prin tot mai exact, prin tot ce se intamplase in ultimu' an jumate. Aveau atatea amintiri. Pe el nu il mai interesa asta, de ceva timp uitase toate momentele lor frumoase.

24 iunie. Ea era pe stop si el plictisit. Ea n'avea chef de nimic, statea pe canapea la televizor si manca floricele. El se invartea prin casa, se mai oprea sa bea din bere, devenea stresat si nervos.
Dupa o ora el s'a pus in fata ei si i'a spus ca o paraseste. Ea a inceput sa planga grav. El a trantit usa.
"Intr'o zi a trantit usa" spunea ea tuturor.

:)

Soare, lume, noi, cer, nori, albastru, iubire, prieteni, foc, mare, plaja.
Sunt intr'o perioada fericita, asta se intelege. :)

..

Ma intreb daca oamenii se nasc prosti sau e doar o chestiune de timp..

Timp.

Aseara am vorbit cu Timpu'.
S'a dat drept prieten. E un nesimtit si o stie, o stie si el.
L'am rugat sa o lase mai moale cu secundele si cu.. notiunea timpului.
Ciudat dar a acceptat. Ce proasta. Cred ca am fost cam proasta ca l'am crezut.
Acum am inteles ca el face parte din mine, ca daca el va schimba ceva si ceva din mine se va schimba.

Se intelege ca acum nu mai am notiunea timpului si totul merge.. mai incet. Ma pierd in el. Totul e ciudat.
Poate va intrebati ca si mine de ce nu lamuresc situatia asta. Ma intreb in fiecare secunda pe care o simt ca un minut.
Dar cred ca imi place asa. Da, da imi place. E diferit.

Imi pare bine ca ma inteleg iar cu Timpul, ca atunci cand eram mici si ne jucam la groapa cu nisip.

home..less.

El n'avea casa. Cara dupa el cateva bagaje. Intr'o punga mai mare avea niste mancare, paine si resturi, intr'un sac albastru niste haine cred si in ultima, o geanta mare, neagra si destul de draguta, dar veche, avea niste jucarii, rachete de tenis vechi si ale lucruri pe care un om le are intr'o casa.

Era ca un melc. Avea casa cu el. Se uita la mine cu mila, ca si cum eu as avea nevoie de mila, de putere sa traiesc in lumea asta. Mai zambea din cand in cand, fara sa ii pese ca avea dintii galbejiti si multi lipsa.

Imi spunea ca o sa fie bine sau ca cel putin asa spera.

Cred ca eram intr'un fel invidioasa. Eram invidioasa pe el. El avea toata lumea la picioare. Isi traia viata poate in cel mai maxim mod. In cel mai palpitant. Cel putin asa mi se pare mie.

Nu stia ce va fi maine, daca va avea unde sa doarma, ce sa manance. Nici nu parea sa il intereseze.

In fond, poate ca asta inseamna viata.

pentru ca inca mai sunt copil!

am 13 ani dar nu am voie sa ma dau in leagan.

''n'ai peste 8 ani, nu te dai'' [mandru ca e de la BGS si pazeste un parc de copii SUB 8 ani]

am 13 ani si nu vreau sa devin un om care ''nu-mai-are-voie-sa-se-dea-in-leagan''

mi s'au umplut ochii de lacrimi si sufletul de tristete cand mi s'a spus ca ''NU MAI SUNT COPIL''

''cand incetezi sa fi copil, incetezi sa mai existi''

nu credeam ca daca cineva mi'ar spune ca nu mai sunt copil ma voi supara si intrista.

a fost ca un fel de alta bomba atomica. in mine.

sunt copil. voi fi. o parte din sufletul meu o sa fie un copil nemuritor.

a venit.

a venit. a venit tot ce ne doream. a venit cu tot cu visele noastre in brate. a venit si ne'a spus ca asa o sa fie. ca o sa fie cum am vrut. ne'am bucurat ca niste copii mici cand primesc un zambet. ne'am bucurat si nimic n'a mai contat atunci. nimic nu mai conteaza acum.
a venit. a venit sa ne dezghete sufletele inghetate, muribunde si triste.
a venit sa ne iubeasca.
a venit sa ne faca fericiti.
a venit sa ne implineasca visele.
a venit sa ne incalzeasca.
a venit.
a venit pentru noi. a venit si noi o sa ii fim recunoscatori. o sa ii multumim.

o sa si plece la un moment dat. dar o sa se intoarca iar si iar. dar mai e muult pana atunci. multe amintiri. multe clipe. multe vieti.

intotdeauna, dar nu acum.

intotdeauna am avut incredere. am avut si cand altii imi spuneau sa nu am.
intotdeauna am iertat. chiar si cand stiam ca nu merita.
intotdeauna am trecut cu vederea peste multe. pentru ca nu vroiam sa ma supar.
intotdeauna am crezut ca se mai poate. pentru ca nu acceptam adevarul.
intotdeauna am.. dar acum parca nu mai pot sa fac nimic din toate astea.

imi pierd increderea in altii si in mine cu fiecare secunda care trece.
nu mai stiu sa iert. defapt mai stiu, dar prea rar imi aduc aminte.
nu mai trec cu vederea peste nimic, orice atingere gresita, orice ramane acolo undeva. si cand se acumuleaza prea multe ma pierzi si plec indiferenta.
acum vad uneori adevaru' mai clar ca niciodata.

intotdeauna am crezut ca nu se mai poate. acum cred ca se poate intampla orice, oricand, oriunde. pentru ca se mai poate.

gresit.

scriu trist. scriu trist pentru ca blogul meu e un blog trist. scriu trist pentru ca mi se pare o stupiditate sa scriu despre incredibila mea zi petrecuta cu cea mai buna prietena, despre incredibila doza de fericire de pe ziua de azi, despre incredibila melodie pe care am descoperit'o.
aici scriu doar cand vreau sa ma descarc, iar eu nu vreau sa imi descarc fericirea. asa ca aici scriu ce vreau sa transimit si nu vreau sa le bag pe gat altora fericirea mea.
scriu ce vad. scriu ce simt uneori.
deci mama, nu sunt trista. doini' nu sunt emo.

iarna.

aseara am murit. incet si sigur. defapt nu. am murit odata ce a inceput iarna. am inghetat si am murit cu zambetu' pe buze. n'am murit ca am vrut, asta e sigur. dar asteptam asa mult vara incat am uitat ca trebuie sa mai fie si iarna. am uitat complet. am uiat sa imi mai pun o geaca peste tricou' de vara. am uitat si cand mi'am adus aminte poate ca era prea tarziu, poate ca deja caldura dinaintea mortii ma coplesise si iar uitasem unde sunt. sau poate ca am vrut sa infrunt iarna doar in tricou.
dar acum sunt iar vie si sunt gata sa infrunt iarna. eu si cu armata mea de fulgi. pt ca si ei s'au saturat sa fie reci. o sa invingem scorpia asta de iarna. o sa o facem calda.

e viata care ti'o ia inainte

e viata care ti'o ia inainte. e un moment din viata, sau cine stie, poate chiar viata insasi, care ne intrece. iti trece usor pe la spate, inainteaza, zambeste satisfacuta, trece, pleaca si nu se mai uita in urma. te lasa sa suferi pt ca stie ca lumea nu se va opri in loc pt suferinta ta. e atat de egoista, imatura, zgarcita si insensibila uneori. dar e viata. asta'i viata. tine pasu' prietene, tine pasu'. e tot ce poti sa faci.
si vezi cum trec toti pe langa tine, inaintand sau evoluand cum spun ei, si te lasa. te lasa acolo pana cand iti dai ultima suflare si dupa vin si iti intind toti mainile ca sa te ridice. la ce bun? sunt moarta oameni buni! sunt moarta si cand am suferit voi m'ati lasat acolo, iar acum imi intindeti maini lacome si zambete false. la ce bun..
dar voi veniti. o sa va las sa ma ridicati de fiecare data. o sa va las si o sa trec peste toate mainile si zambetele voastre. o sa va las sa ma ridicati si sa ma lasati iar acolo cand devin 'uzata' fara sa ma supar. fara sa mai zic ceva. atat.

Incet.

Dragostea incepe sa mi se scurga incet, incet prin talpi, sa se scurga. Sa se scurga, sa dispara. Sa dispara si in locul ei sa vina un mare gol de aer.
Si sufletul sa mi se umple de un mare gol de aer.

Pentru ca..

Pentru ca nu mai stiu sa rad la bancuri stupide. Pentru ca am uitat sa ies cu capu' pe geam in fiecare dimineata si sa ma uit la cer. Pentru ca nu mai stiu sa am si sa ofer incredere. Pentru ca nu mai stiu sa caracterizez oamenii dupa cum sunt ei. Pentru ca nu mai stiu sa cant cand ma simt ciudat. Pentru ca am uiat sa dansez cu luna, noapte tarziu, pe acoperisi. Pentru ca am uiat sa mai fac oameni de zapada. Pentru ca am uiat sa ma mai bucur de amanunte. Pentru ca am uitat sa ma aleg prin iarba. Pentru ca am uiat sa mai dau un telefon cand nu ma simt bine. Pentru ca am uitat sa mai citesc pana la 4 dimineata si sa nu ma satur. Pentru ca am uiat sa merg cu tramvaiu' fara bilet. Pentru ca uneori am uiat sa tin la cei care tin la mine. Pentru ca am uiat sa imi mai bat capu' cu chestii ridicole, dar totusi grozave. Pentru ca am uitat sa mai vorbesc cu multi prieteni. Pentru ca am uiat sa iert. Pentru ca am uitat sa mai am incredere in instinct.
Pentru ca am uitat multe si o sa mai uit multe.
Pentru ca nu vreau sa uit!

logica distruge visele!

.

el..

el nu facea altceva decat sa se planga.
el nu facea altceva decat sa ma judece.
el nu facea altceva decat sa ma jigneasca.
el nu facea altceva decat sa stea intins in pat si sa imi ceara berea aia afurisita.
el nu facea altceva decat sa fredoneze o melodie tampita.
el nu facea nimic altceva decat sa ma iubeasca.

societatea contemporana.

ne mananca! ne mananca pana la ultima frimitura! ne inghite pana nu mai stie nimeni de noi! ne inghite!

''inceteaza, ma faci de ras!!''
asta e.. o sa te vada toti, o sa rada toti de tine, o sa te judece toti.. si ce? asta e..

'' nu mergi asa imbracata cu mine!''
mda.. pt ca o sa rada toti de tine, o sa rada pana o sa ramana fara aer.. o sa rada 5 minute si dupa nu o sa mai zica nimic.. dar ''tu tot nu mergi asa imbracata cu mine''

penibil. scarbos.

sick.

m'am saturat de gri, de blocuri, de telefoane inchise in nas, de amanti, de fum, de corzi de chitara rupte, de haine aruncate la intamplare, de vara asta care nu mai vine, de scoala, cel mai mult de scoala, de plaja aia plina, de praf, de fite, de manele, de coltu' strazii, de pixuri stricate, de reviste, de tocuri, de sosete, de vremea asta asa urata, de nori negri, de gropi, de linii, de geometrie, de prosoape ude, de picioare goale, de pisici jegoase, de blana, de carti inutile dar totusi importante, de suferinta impusa..
ce mai.. m'am saturat ba! am nevoie de vara. vara asta care nu mai vine o sa rezolve tot. o sa rezolve tot.

mancam cultura!

mancam cultura!
mancam cu galeata fratilor. bagam ca nemancatii cultura pe gat. o putem indesa daca e nevoie.

''nu va suparati, cultura aveti?''
''cum sa nu. cat doriti? un kil, o tona?''
''doua kile jumatate ca au crescut copiii si mananca mai mult''
''cum sa nu domnita!''

. . .

Pierdem timp.
Stai linistita, iubito, timp e destul.
Timp nu e si nu va mai fi. Hai!
Inceteaza si nu ma mai dispera cu timpu'.
Dar nu mai e, timpul nu mai e.
Taci!
. . .
Draga iti poti pierde linistit timpul tau!

-dupa ce se iubisera nebuneste, pe la 3, 4 noaptea:

ea: Ma mai iubesti?
el: De ce as mai face'o, draga?
ea: Asa.. si o lacrima al naibi de sarata i se prelingea pe fata
el: Esti o proasta!
ea: ...


El pleca si nu se mai intoarse niciodata.

Pierd..

Pierd prieteni cum pierd tramvaie.
Pierd tramvaie cum pierd timp.
Pierd timp cum pierd bani.
Pierd bani cum pierd prieteni.

Si crede'ti'ma pierd multe tramvaie si multi bani.

.

Asistam cu indiferenta la tragica incheiere a tuturor lucurilor.

[pt ''forever young'' shop]

indiferenti?

Devenim idiferenti la tot. Devenim indiferenti la soare, devenim indiferenti la mare. Incepem sa devenim iniferenti la tot. Incepem sa devenim indiferenti la muzica pe care o ascultam, la persoanele cu care stam, la tot. La iubire, la prietenie.

Ati devenit indiferenti si stiti ca..deja nu imi place.

Lasule!

Treci prin si peste tot fara mila. Arzi milioane de pamanteni. Uneori esti asa de puternic ca nici macar nu putem sta afara. Alte ori produci incendii.
Dar acum nu esti aici. pentru ca iti permiti sa vi si sa pleci cand vrei. Acum nu esti si n'are cine sa ne incalzeasca sufletele inghetate. Acum nu esti si..

Lasule!

o sa fie la fel oare?

o sa fie la fel. o sa asteptam nerabdatori vara. o sa ne dorim sa treaca timpu' cat mai repede. o sa ne facem planuri de vacanta.. concerte, mare, trenuri, prieteni, oras. o sa le notam pe o foaie pe care o sa o agatam intr'un cui. o sa ne imaginam cum o sa taiem fiecare chestie de pe foaie. o sa ne imaginam cum la sfarsitu vacantei o sa fie taiat tot de pe lista. da da. asta o sa facem. ca anu' trecut, ca acum 2 ani..

o sa fie la fel. o sa se termine vacanta si o sa ne dam seama..sau poate nu, ca am pierdut timpu'.. si ca lista e inca acolo, neatinsa. ca n'am facut nimic. ca am stat. ca ne'am propus sa ''o facem maine'' si iar sa ''o facem maine'' si asa pana e 15 septembrie.

o sa fie la fel. pentru voi.

inexistent.

da. rock adevarat. cred ca ar trebui sa ne grabim un pic. ultimele formatii de rock adevarat nu mai au mult. da, o sa fie in sufletele noastre, dar in sufletele alora' care vor traii peste 20 de ani, ce o sa fie? o sa mai fie ceva?

minimalu', houseu', popu', manelele si alte genuri sau sub'genuri ne invadeaza. terbilismu' si mai mult.

faceti ceva. pt binele nostru.

vama?

perfect defineste totul. oamenii, muzica si tot de acolo. cantam, fara sa ne intereseze ca nu avem pic de voce, tipam indeferent de ce credeau oamenii despre noi.

dar prea perfect ca sa reziste mult.

spatiu. nu timp.

am putea traii intr-o lume unde exista numai spatiu. sa stim unde suntem, dar sa nu stim cat e ceasul. sa nu stim ce zi e, ce data. sa nu stim cand e ziua noastra. poate fi azi, maine sau cand vrem noi. sa nu avem o ora la care sa ne trezim sau o ora la care sa ne culcam. sa nu fie o ora la care sa venim sau sa plecam de acasa. sa fim noi, locul si natura.

nu spun ca ar fi usor, sa fim serios, toti au ceasuri, la mana, in masina, pe noptiera, in baie. depindem de timp. la 12 incep scoala, la 3 am intanire, la 9 incep serviciu. si poate ca totul ar fi distrus. ar fi haos. dar poate ca uneori, doar uneori am putea sa lasam timpul sa se scurga pe langa noi fara ai da atentie. sa facem ce vrem, la ce ora vrem.

ar fi..

oare?

incepeam sa cred ca toata viata mea o sa ma invart printre ei. ii si vedeam cum m-ar fi frecat pana pe patu' de moarte.

asta pana mi-am dat seama.. ca nu. ca nu o sa fiu ca ei. ca indiferent unde sau cum o sa ajung o sa plec. ca nimeni nu o sa ma opreasca.

haios nu? pacat ca e adevarat. :)

el.

cand eu plecam, venea el. cand eu nu aveam destula forta, ma impingea de la spate. cand nimeni nu mai era, aparea el. cand nu aveam incredere in mine, avea el destula. cand eram trista, ma facea sa rad.

ne completam unul pe celalalt. dar eram doar valuri.

criza?

criza economica ha? rad in hohote cand aud. sunteti penibili. ciza in sus, criza in jos. ok, am inteles, sa facem econimie, incerc si eu, da nu's asa disperata.

parerea mea e ca a venit cand trebuia. totu' o sa fie mai ieftin, o sa avem simtu' banului. o sa vedem si noi cum e cu " greu' ". e perfect.

asa ca voi stresati-va cu criza asta si mai vorbim.

[poor but happy biatch :)]

banii aduc fericirea?

''banii aduc fericirea. foarte bine: atunci toti oamenii care au destul cat sa traisaca foarte bine ar putea sa nu mai munceasca. dar nu, ei continua sa se zbata si mai mult ca si cum s-ar teme sa nu piarda tot. banul la ban trage, asta e adevarat. saracia poate aduce nefericire, dar contrariul nu e adevarat: bogatia nu aduce neaparat fericirea'' ( Vrajitoarea din Portobello- Paulo Coelho)

banii nu aduc fericirea, dar pot fi un instrument. :)

ploaie.

cred ca ar trebui sa ne adunam toti, sa iesim toti din casele noaste, din fata televizoarelor si a calculatoarelor, si sa stam in ploaie. sa stam. fara ca cineva sa se grabeasca cautandu-si un adapost. sa stam asa pana se opreste ploaia. sa nu ne mai pese de nimic. ura noasta sa fie luata de picaturile de ploaie.

in ploaie suntem toti la fel. nu suntem rockeri, manelisti, albi, nergi, tigani, evrei, copii,adulti, scriitori, gunoieri, vedete, orfani. toti suntem uzi. cu aceleasi haine ude. in aceeasi ploaie.

''dar sunt oameni pe care nu ii uda ploaia, nu i-am inteles niciodata.''

[malina, imi place prea mult poza ca sa nu o pun :"> scuze]

''iubirea este''

poate ca ar trebui sa iubim mai mult. sau poate ca iubim deja prea mult. sau poate ar trebui sa uram tot ce am iubit. sau poate nu.

cineva mi-a spus ca daca ar trebuii sa traim dupa o singura propozitie aceasta ar fi ''sa nu renegi niciodata pe nimeni, nici macar o musca!''

poate ca nu stim sa iubim. sau poate ca nu vrem. poate ca iubirea e suferinta. sau poate nu. cred ca trebuie sa iubim sa nu intrebam prea multe. doar sa iubim.

dar cum pot sa va vorbesc despre iubire cand tot ce va preocupa e cs. sau violenta. sau razboiul. sau armele. sau pur si simplu nu va preocupa.

ma intreb daca iubiti. nu nu nu. ma scuzati, nu voi.

nu stiu.

nici macar nu stiu de ce mi-am mai facut un blog? poate ca imi place sa am bloguri, sa le umplu de amintiri si dupa sa le las libere. sau poate ca simt nevoia sa scriu. sau sa fiu ascultata. asta nu stiu.

0.o prietenii stiu de ce.