Aseara am vorbit cu Timpu'.
S'a dat drept prieten. E un nesimtit si o stie, o stie si el.
L'am rugat sa o lase mai moale cu secundele si cu.. notiunea timpului.
Ciudat dar a acceptat. Ce proasta. Cred ca am fost cam proasta ca l'am crezut.
Acum am inteles ca el face parte din mine, ca daca el va schimba ceva si ceva din mine se va schimba.
Se intelege ca acum nu mai am notiunea timpului si totul merge.. mai incet. Ma pierd in el. Totul e ciudat.
Poate va intrebati ca si mine de ce nu lamuresc situatia asta. Ma intreb in fiecare secunda pe care o simt ca un minut.
Dar cred ca imi place asa. Da, da imi place. E diferit.
Imi pare bine ca ma inteleg iar cu Timpul, ca atunci cand eram mici si ne jucam la groapa cu nisip.
No comments:
Post a Comment